Poezie simpla

“Doamne,
ce minunat ai putut sa fii
cand Te-ai gandit sa faci o mica-mparatie
de iubire
din bunici,
din tata,mama si niste copii…
Sarbatoare a vietii
i-ai adunat pe toti in jurul unei vetre,
i-ai strans in jurul unei pâini…
Este lucrul cel mai frumos ce Ti-a iesit din mâini,
si,pentru cine stie sa-nteleaga,
aceasta minune pe care-o numim casa noastra
este frumoasa numai intreaga…

De ne-ar lipsi bunicii,
am fi fara glorie,
ca un popor fara istorie…

De-ar lipsi astia mici,
ni s-ar stinge orice viitor,
caci noi ne auzim mereu spre cer
in pasii lor…

Daca nu s-ar mai intoarce tata
de la treburi,de-afara,pe umeri cu seninul,cu zloata,
cat de trist ar fi baiatul,
cat de nemângâiata ar ramâne fata..
Stâlpul care s-ar frânge,
priveliste de care si ingerii ar plânge.

Daca mama ar pleca sau n-ar mai veni,
inima casei s-ar opri…

Frumos ne amintim de Avraam care zicea:’Eu si toata casa mea…’
Frumos ne amintim de Moise
cand repeta lui Faraon mereu:
‘Noi si tot ce este al nostru
vom merge sa slujim lui Dumnezeu…’

Este-nserare
si parca se-aud dinspre cer osanale…
De ce-o fi printre ingeri atata sarbatoare?
…fiindca pe pamant un copil
se roaga pentru sora lui mai mica,
pentru fratele lui mai mare…

Este spre miez de noapte
Dar ce bucurie o fi printre stele
de ce nu poate s-adoarma nici una dintre ele?
…fiindca aud dinspre pamant niste soapte:
e o mama ce se roaga cu lacrimi fierbintzi
sa-i fie copiii cuminti…

E de cu zori
dar luceferii parca abia acum se aprind
ca niste ceresti vegheatori;
Lumina,garantie grabesc sa-si trimita
spre fruntea unui tata ce,in ruga,
cere sa-i fie casa ocrotita…

Doamne,
mai mult decat pentru apa si pentru pâine,
ma rog si eu pentru casa mea de azi
si de mâine,
Pentru ai mei care sunt,
Pentru ai mei ce vor veni,
fiindca stiu ca,nu departe-ntr-o zi,
Tu ma vei intreba:
‘Unde ti-e turma pe care ti-am incredintat-o?’
Iar eu…vreau sa-ti raspund frumos:
‘Doamne,iat-o!’
Si Tu sa-i treci pe toti la dreapta Ta…

Asa adesea ma surprind cântând de bucurie,
visând ca sunt in marea Ta Imparatie
si casa mea intreaga acolo-i langa Tine…
bunicii,cu-ntelepciunea lor despre ce-i bine,
si tata,cel ce-a fost cu truda pe pamant,
si mama,cu iubirea,
si frati,surori,toti sunt…
Si copilasii,iata-i,pe nume noi ii chemi!
Ca le va fi vreun rau,nu ma mai tem..

Numai de-un singur gând m-as tulbura:
ca-mi va lipsi de-acolo cineva…

De-aceea-n fiecare seara si-n fiecare zori de zi,
in inima mi-i strâng pe toti
si-i fac manunchi de bucurii…
Cu ingerii ii fac prieteni
si-i plimb frumos din stea in stea,
si-i trec prin cantecul iubirii:
Asculta-mi rugaciunea,Doamne,
si muta-n ceruri toata casa mea….”