Maestrul Grădinar mi-a spus cândva:
„Lasă panseluţele să crească în grădina Mea.”
Apoi, mi-a înmânat cazmaua și a continuat:
„Ai grijă de ele până Mă-ntorc! Vin îndat’.”
„Dar, Doamne, eu nu știu cum să am grijă de ele.
Sunt atât de firave, atât de fragile.
Și eu n-am mai avut niciodată pansele!
Încredinţează-mi un trandafir –
ghimpii îl vor proteja
de nepriceperea și de stângăcia mea.
Încredinţează-mi o lalea –
Stă îngropată în siguranţă sub iarbă, până trece
Iarna cea grea, vremea cea aspră și rece,
Ca mai apoi să răsară
În înmuguriri de primăvară.
Încredinţează-mi o iederă,
ai cărei cârcei
se agaţă și ei
de alţii, de ce pot,
ca să găsească suport.
Dar, Doamne, panseluţe?
Ele nu au nici ghimpi, nici bulb, nici cârcei.
Nu-mi da panseluţe! Dă-mi altceva, orice vrei!”
Dar Grădinarul nu mă asculta,
deci, mi-am schimbat și eu rugăciunea, așa:
„Bine, Doamne.
Voi avea grijă de panseluţe de-acum,
dar spune-mi Tu cum.”
Și Dumnezeu mi-a spus:
„Udă-le cu dragoste,
Plivește-le cu hotărâre și bine,
lasă-le să se încălzească la lumina din sufletul tău, din tine.”
„Asta-i tot?”
„Mai este un singur lucru, dar foarte important:
Cât de frumos vor înflori
și cât de minunat
depinde de tine –
de cât de ușor le atingi
de cât le îngrijești de bine.
Așa că, umblă cu grijă
printre micuţii Mei. Nu uita unde ești!
Nu călca
pe panseluţe, să nu le zdorbești.”
Amintindu-mi cuvintele Maestrului Grădinar,
am pornit înainte,
pentru a-mi aduce la îndeplinire partea mea de lucru,
murmurând în șoaptă această rugă fierbinte:
„O, Doamne,
Dă-mi cuvinte blânde,
mâini blânde
și picioare blânde,
Ca să nu calc peste panseluţele plăpânde.”
este foarte frumoasa pozia
RăspundețiȘtergere