vineri, 31 decembrie 2010

de An Nou


Un An Nou fericit va doresc!!Domnul Iisus Christos sa va binecuvinteze cu sanatate, cu rabdare, cu intelepciune, cu prosperitate...
La multi ani!!!

luni, 27 decembrie 2010

Cum mi-am petrecut Craciunul...


Mi-am dorit atat de mult sa vad zapada, sa fac oameni de zapada cu Anais, sa ne batem cu bulgari, sa facem prajituri si cozonaci cu Bibi, sa impodobim pomul cu Micu si sa cantam colinde...Ne-am dorit tare tare sa fie si tati cu noi, dar n-a fost sa fie, Dumnezeu stie mai bine de ce...Am primit cadouri, am cantat, ne-am rugat si i-am multumit lui Doamne-Doamne ca ne-a dat un Mantuitor...
In ajunul Craciunului ne-am organizat, eu cu Anais, un mini-spa acasa.Ne-am pus cateva picaturi din uleiul magic Nuxe Huile Prodigieuse pe degete si pe maini, ne-am pus manusi de plastic si am stat asa vreo 10 minute...Un adevarat balsam pentru cuticule si pentru unghii...Dupa care am facut un gommage...si din nou, uleiul magic.Iar Anais mi-a cerut un masaj (masaghi, mami, masaghi)...cu uleiul magic...Stiti deja, l-am pus in beauty case-ul meu.Cand se termina, sper sa-l gasesc si in Brazilia

marți, 30 noiembrie 2010

Uleiul perfect


De un timp incoace sunt mai procupata de gasirea unor produse cosmetice cat se poate de naturale...Am incercat, de-a lungul vremii, aproape toate marile firme de cosmetice, de la L'Oreal la Lancome si La Prairie.Nu m-am oprit la niciunul.
Acum insa, cred ca am gasit produsul care da dependenta si de abia astept sa il incerc.Se numeste Nuxe Huile Prodigieuse si l-am gasit pe blogul Mihaelei, adica aici - http://thingsbyms.blogspot.com/2010/11/giveaway-prodigieuse-special-pentru.html

EFICIENT PRIN NATURA
Huile Prodigieuse este un ulei uscat cu o formula unica ce imbina eficienta plantelor prin concentratia unica de 30% uleiuri si vitamina E , pentru a hrani , repara si infrumuseta fata , corpul si parul printrun singur gest .


BENEFICII PRETIOASE PENTRU TENUL TAU
Fata sunt corpul sunt moi si catifelate . Parul este suplu , lucios si plin de volum .


INGREDIENTELE ACTIVE
Acest ulei va ofera un cocktail unic de 6 Uleiuri pretioase extrase din plante ( Limba mielului , St,Jonhnswort , migdale dulci , camelia , nuci de padure , nuci de macadamia ) pentru o piele catifelata , un par matasos si un aspect imbunatatit al vergeturilor .

Este un ulei potrivit pentru toate tipurile de piele si par , indiferent de varsta ( de la 36 luni in sus ) .


Beauty TIPS
Amestecati o picatura de Huile Prodigieuse cu fondul de ten : acesta va aluneca lin pe fata dumneavoastra si va da un aspect impecabil .
Puneti cateva picaturi in palma si masati parul pentru a obtine un efect de par natural cat mai sanatos .
Turnati cateva picaturi de Huile Prodigieuse in baie pentru un moment Spa unic .


Ritualul meu de beauty
Amestec in palma cateva picaturi de Huile Prodigieuse cu crema de zi cu zi ... totul se multiplica , mai putin ridurile fine senzatia de ten obosit . Imi dau din abundenta cu Huile Prodigieuse pe picioare apoi le infasor in ciolofan de bucatarie si stau asa cat pot => picioare ca de bebelus ( ADIO picioare crapate si uscate ) . PUR SI SIMPLU ... IL ADOR . Este produsul meu esential din trusa de frumusete , fata , par , corp este potrivit pentru orice nevoie de beauty .... am sa il personalizez si am sa spun : HE PUTS A SMILE ON MY FACE ... veti vedea DE CE .

Doua papusi


Papusile se numesc Sara si Chloe si sunt comanda pentru o fetita mica mica din Suceava.

sâmbătă, 20 noiembrie 2010

Revenireeeeeeeeeeeeeee




Nu am mai scris de mult, si s-au intamplat atatea!!
Suntem in Romania, de o luna, eu si Anais.E frumos tare acasa, dar mi-e dor tare de Vil si de plaja din capatul strazii.Ne intoarcem in Brazilia dupa Sarbatorile de iarna...
Am descoperit-o in Romania pe Mihaela, de la Baghete Fermecate, care ne-a facut niste minunatii, si mie si lui Anais.Vom pune poze cat de curand...Am apucat sa termin calendarul de Craciun pe care mi-l trimisese Alina anul trecut din America si am reusit, printre altele sa fac si ceva globuri...Mi-am incercat talentul cu unele piese de bijuterie, dar nu este marea mea pasiune.In fine, mi-am deschis un magazinas pe Breslo, se numeste Marquisa...Ma apuc de tricotat...
Offf, mi-a fost dor de voi
Pana una alta, va arat ce am reusit sa termin in toamna aceasta.
Va pup tare
(PS - pe Facebook sunt Narci Spudeit)

miercuri, 4 august 2010

Revin...

Aici e friiiig...si ploua tare...Asteptam sa vedem daca venim in Romania anul asta...
Nu am abandonat blogul, nu, nu doar ca lucrez la papusile Madalinei...si mi-am deschis magazin pe Breslo.De bijuterii...
Daca aveti vreo curiozitate, puteti intra aici sa-l vedeti
http://www.breslo.ro/Shop/marquisa

Domnul sa va binecuvinteze

vineri, 28 mai 2010

Crosetaj rusesc



Va spuneam cu ceva vreme in urma ca imi comand o bluzita de crosetaj rusesc.Ei bine bluzita a ajuns si este minunata!!!!Este crosetata de Patty de pe www.agulhasfashionblogspot.com

sâmbătă, 22 mai 2010

Examinează-ţi credinţa

de

John F. MacArtur

Credinţa este inima creştinismului nostru. Un mic test îţi voi da, care să te ajute să îţi examinezi credinţa. Cred că bisericile sunt pline cu oameni care au un fel de credinţă, care nu îi mântuieşte. Iacov o numeşte "credinţă moartă"; 2Corinteni 13:5 spune: "încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă." Vrei cu adevărat să fi sigur de credinţa ta că este reală şi privind la tine te întrebi: "Sunt eu cu adevărat creştin? Mi-am însuşit eu oare acest dar pe care îl dă Dumnezeu? Am crezut cu adevărat?" Ce anume din viaţa ta te ajută să discerni dacă credinţa ta este reală? Care sunt semnele?

Mai întâi haide să-ţi arăt câteva lucruri care nici nu confirmă, nici nu infirmă credinţa mântuitoare. Bine? Am să-ţi dau o listă de lucruri care nu dovedesc nimic. Poţi să fii creştin sau poţi să nu fii creştin şi totuşi să posezi aceste lucruri. Ele nu confirmă, nici nu infirmă credinţa mântuitoare, dar trebuie să le cunoşti pentru a nu fi înşelat.

LUCRURI CARE NU CONFIRMĂ, NICI NU INFIRMĂ CREDINŢA MÂNTUITOARE

1. Moralitate evidenţiată

La ce mă refer când spun aceasta? Ei bine, unii oameni sunt oameni buni. Unii sunt foarte religioşi, cum sunt mormonii care au o aparenţă foarte morală, sau catolicii, sau orice alt cult sau religie. Unii oameni sunt pur şi simplu oameni buni. Sunt cinstiţi, sunt demni de încredere în ceea ce fac, sunt recunoscători, sunt amabili şi au o moralitate exterioară, vizibilă - exact ceea ce, cu siguranţă, fariseii considerau atuul lor principal. Sunt oameni iubitori, unii chiar cu inima blândă. Dar despre a-L iubi şi sluji pe Dumnezeu nu ştiu şi nici nu simt nimic. Indiferent de ceea ce acea persoană face sau lasă nefăcut, nu Îl include pe Dumnezeu. Este cinstită în relaţia sa cu oricine exceptându-L pe Dumnezeu. Nu ar fura pe nimeni doar pe Dumnezeu. Este mulţumitoare şi loială cu toată lumea - nu şi cu Dumnezeu. Nu vorbeşte dispreţuitor sau plin de reproş cu nimeni, doar cu Dumnezeu. Este în relaţii bune cu toată lumea dar nu şi cu Dumnezeu. Seamănă foarte mult cu acel tânăr bogat care spune: "Toate aceste porunci le-am păzit încă din tinereţe; ce-mi lipseşte?" Aceasta este moralitate vizibilă, dar nu înseamnă în mod necesar mântuire. Oamenii pot să-şi "cureţe" comportamentul prin reformare, mai degrabă decât prin regenerare.

2. Cunoştinţă intelectuală

Un al doilea lucru, care nici nu dovedeşte, nici nu neagă credinţa adevărată, este cunoştinţa. Această cunoştinţă intelectuală nu este o dovadă a credinţei. Cunoştinţa adevărului este necesară pentru mântuire, iar moralitatea este o roadă a ei, dar niciuna nu echivalează cu mântuirea. Vezi, poţi să cunoşti totul despre Dumnezeu şi poţi să cunoşti totul despre Isus, cine a fost, că a venit în această lume, că a murit pe cruce, că a înviat şi că se va întoarce. Poţi chiar să cunoşti şi mai multe detalii din viaţa Lui. Poţi înţelege toate acestea şi, totuşi, să-I întorci spatele lui Cristos.

Autorul Epistolei către Evrei le scrie, în capitolul 6, celor care, ştiind toate aceste lucruri, L-au refuzat pe Cristos. În capitolul 10 el spune: "Dacă nu crezi în ceea ce ştii că este adevărat, calci în picioare Sângele lui Cristos." Sunt mulţi oameni care cunosc Scripturile şi care au cunoştinţe, dar sunt destinaţi Iadului! Niciodată nu vei fi mântuit fără cunoştinţă dar cunoştinţa nu te mântuieşte, neapărat.

3. Religiozitate

În al treilea rând este implicarea religioasă. Religiozitatea nu este o dovadă a adevăratei credinţe. După cum îi scria Pavel lui Timotei, 2Timotei 3:5, sunt oameni care au "o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea." O religie goală. Aminteşte-ţi de fecioarele din Matei 25, care aşteptau şi aşteptau venirea mirelui, care este Cristos. Au aşteptat şi au aşteptat, dar, în final, nu au putut intra cu mirele. Ele aveau de toate afară de uleiului pentru lampă. Ceea ce era cel mai important lipsea Uleiul este emblematic pentru viaţa cea nouă, pentru Duhul Sfânt care vine să locuiască în om. Ele nu erau regenerate. Erau religioase, dar nu născute din nou.. Poţi fi moral, poţi avea cunoştinţe, te poţi implica religios, fără să fie credinţă reală.

4. Slujire

În al patrulea rând, slujirea. Balaam era profet. Saul din Tars credea că Îl slujeşte pe Dumnezeu omorând creştini. Iuda era predicator şi a fost apostol. Aminteşte-ţi în Matei 7, Isus spunea: "Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: ,,Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?" Atunci le voi spune curat: ,,Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi cari lucraţi fărădelege." Slujirea, activitatea, acestea nu sunt dovezi ale credinţei mântuitoare.

5. Conştienţa păcatului

Mulţi oameni nu se simt bine în ce priveşte păcatul. Ascultă-mă, lumea este plină de oameni care sunt hăituiţi de vina păcatului. Acum cincisprezece ani vorbeam despre oamenii care mergeau la psiholog, şi spuneam atunci - destul de adevărat, după cum s-a dovedit din teste - "majoritatea celor care merg la psiholog suferă de vină."

S-au scris cărţi despre acest lucru. Îmi amintesc că Clinica Menniger (sp.) a difuzat o cantitate enormă de materiale despre acest fapt al suferinţei din cauza vinei. Ei bine, psihologii lumii nu au avut nici un remediu pentru vină, pentru că singurul remediu este Evanghelia.

Ce s-a întâmplat, însă, în aceşti cincisprezece ani este că azi nu mai găseşti oameni care să se simtă vinovaţi, pentru că am născocit o psihologie nouă, care elimină vina. Am învăţat să dăm vina pe alţii. Iar noua terapie este să o facă pe acea persoană complet iresponsabilă pentru oricare ar fi vina pe care o simte în el şi să se elibereze de acea vină. Acest lucru se realizează făcând din mândrie, din împlinirea de sine, din preamărirea de sine, din gloria eului, din stima de sine cele mai mari virtuţi, toate acestea eliminând vina. Deci, am născocit o psihologie total neduhovnicească, nebiblică, necreştină, care a luat problema vinovăţiei şi a eliminat-o.

Ce se întâmplă acum în biserică este că, în loc ca predicatorul să predice "Eliberarea de vină a păcătoşilor", se aşteaptă de la el să predice respectul de sine unor oameni egocentrici. Întreaga atmosferă s-a schimbat, iar noi am deviat mesajul nostru, pentru că am îngăduit ca filosofiile zilei să creeze un nou fel de păcătos, care crede că nu simte vină. Cel mai important lucru pe care îl poţi predica unor păcătoşi este păcatul din viaţa lor şi legea lui Dumnezeu pe care au încălcat-o şi de iminenta judecată ce-i aşteaptă. Acest mesaj nu mai este, însă, popular, datorită acestei noi filosofii şi psihologii care, de mult , au eliminat vinovăţia.

Oamenii nu se mai simt vinovaţi, pentru că au învăţat că terapia le spune că pot să dea vina pe cineva care le-a făcut ceva. Şi nu contează cu cine vorbeşti, dacă ajungi cu el într-o situaţie de consiliere, în mod inevitabil îţi va spune: "Am fost abuzat! Sunt o victimă! Nu sunt responsabil de felul în care sunt!" În felul acesta păcătosul scapă de vina păcatului şi de o confruntare directă cu Evanghelia. Îmi plăceau mai mult păcătoşii care se simţeau vinovaţi, erau mult mai uşor de abordat.

Există, însă oameni care se simt vinovaţi din cauza păcatului. Felix a tremurat atunci când Pavel i-a predicat, dar a continuat să se închine idolilor săi. Duhul Sfânt convinge pe mulţi de păcat, neprihănire şi judecată, dar mulţi dintre cei convinşi nu răspund cu pocăinţă adevărată. Unii pot chiar să-şi mărturisească păcatul. Alţii pot chiar să renunţe la păcat, spunând: "Nu mai îmi place să trăiesc în acest fel, vreau să mă îndrept." Renunţă la calea lor, dar nu neapărat vin la credinţa mântuitoare. Aceasta este reformare nu regenerare. În nici o măsură, convingerea despre păcat nu este o dovadă concludentă a adevăratei credinţe. Crede-mă, şi demonii sunt convinşi de păcatul lor - de aceea tremură - dar nu sunt mântuiţi.

6. Siguranţa

Unii oameni spun: "Păi, trebuie că sunt creştin, mă simt că sunt creştin. Cred că sunt creştin." Gândeşte puţin! Dacă doar a gândi că eşti creştin te face să fii creştin, atunci nimeni nu ar putea fi înşelat. Nu-i aşa? Pentru că imediat ce te-ai gândit că eşti creştin ai şi devenit unul! Deci n-ai putea fi înşelat. Principala ţintă a înşelăciunilor lui Satan este să-i facă să se creadă creştini pe acei care nu sunt! Acesta-i scopul său. Mulţi oameni se simt siguri de mântuirea lor - dar nu sunt mântuiţi. Îţi spun că sunt milioane de mormoni, de martori ai lui Iehova sau adepţi ai Ştiinţei creştine care cred că sunt în drum spre ceruri! Ei bine, nu sunt! Oamenii spun: "Dumnezeu n-o să mă condamne. Simt lucrul acesta. Sunt sigur de asta. Sunt în regulă." Aceasta nu înseamnă nimic în mod necesar.

7. Un moment al deciziei

Aud oameni spunând: "Păi ştiu că sunt creştin pentru că îmi amintesc când am semnat fişa. Îmi amintesc când am spus o rugăciune. Îmi aduc aminte că am ieşit în faţă în biserică. Ştiu exact unde mă aflam." Am auzit pe mulţi spunând: "Îmi amintesc exact unde eram când am făcut lucrul acesta." Adevărat? Ascultă-mă, simplul fapt că îţi aminteşti un moment, nu înseamnă că acel moment reprezintă ceva. Nu înseamnă că acea decizie este validă. Mântuirea nimănui nu este validată de un moment din trecut. Mulţi au spus rugăciuni, au ieşit în faţă în biserică, au semnat adeziuni, au fost botezaţi, au intrat în camere de rugăciune, s-au alăturat unei biserici şi n-au avut niciodată o credinţă mântuitoare. Acestea sunt, deci, câteva dintre nondovezi. Ele nu dovedesc nimic. Întrebi atunci: "Ei bine, ce dovedeşte credinţa mântuitoare?" Am să-ţi dau repede o listă.

LUCRURI CARE DOVEDESC CREDINŢA MÂNTUITOARE

1. Dragostea pentru Dumnezeu

Asta era! Acum am atins inima problemei, pentru că Romani 8:7 spune: "Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu". Necreştinul îl ofensează pe Dumnezeu, se răzvrăteşte înăuntrul lui împotriva lui Dumnezeu, dar persoana regenerată este orientată spre a-L iubi pe Domnul cu toată inima, sufletul, mintea şi puterea sa. Desfătarea sa este măreţia Domnului, care este prima şi cea mai mare dintre iubirile unui suflet regenerat. Dumnezeu devine cea mai mare bucurie a lui. Pentru că veni vorba, este o mare diferenţă între dragostea pentru Dumnezeu şi acea atitudine egoistă care se concentrează doar asupra proprie-mi fericiri şi Îl priveşte pe Dumnezeu ca pe un mijloc de a o atinge, în loc ca eu să am ca scop să-L glorific pe El. De fapt, Isus a spus "Dacă vă iubiţi tatăl şi mama mai mult decât pe mine, nu sunteţi ucenicii mei" (Matei 10:37).

Îl iubeşti pe Dumnezeu? Iubeşti natura Lui, slava Lui, numele Lui, Împărăţia Lui, sfinţenia Lui? Iubeşti voia Lui? Suprema dragoste pentru Dumnezeu este o evidenţă decisivă a credinţei adevărate. Ţi-este inima înălţată atunci când Îi cânţi laude, pentru că Îl iubeşti?

2. Pocăinţa de păcat

O dragoste adevărată pentru Dumnezeu trebuie să implice şi ură faţă de păcat. Este un fapt evident. Cine nu pricepe acest lucru? Dacă iubesc pe cineva, presupui că dragostea mea înseamnă că eu doresc binele acelei persoane, nu-i aşa? Dacă ţi-aş spune "Îmi iubesc soţia, dar nu prea mă interesează ce i se întâmplă", ai pune la îndoială dragostea mea. Pentru că dragostea adevărată caută ce este mai bine pentru obiectul ei. Deci, dacă spun că Îl iubesc pe Dumnezeu, înseamnă că trebuie să urăsc păcatul, pentru că păcatul Îl ofensează pe Dumnezeu. Păcatul aduce blasfemie lui Dumnezeu. Păcatul Îl blestemă pe Dumnezeu; caută Îl distrugă pe Dumnezeu, lucrarea Lui şi Împărăţia Lui. Păcatul L-a ucis pe Fiul Său. Şi dacă spun "Îl iubesc pe Dumnezeu, dar tolerez păcatul", atunci ai toate motivele să te îndoieşti de dragostea mea. Nu pot să-L iubesc pe Dumnezeu fără să urăsc ceea ce are ca scop să-L distrugă. Adevărata pocăinţă implică mărturisirea şi întoarcerea de la păcat. Ar trebui să fiu îndurerat din cauza păcatului meu. Ar trebui să mă întreb "Sunt eu, oare, profund convins de răutatea păcatului meu? Îl conştientizez eu la fel de rău şi de amar după cum este cu adevărat? Creşte convingerea mea despre păcat pe măsură ce înaintez în umblarea mea cu Cristos? Urăsc păcatul mai mult pentru că este o ofensă la adresa Dumnezeului meu pe care Îl iubesc, decât doar pentru că este devastator pentru sufletul meu? Mă îndurerează mai mult atunci când păcătuiesc decât când sunt în necaz? Cu alte cuvinte, ce mă îndurerează mai mult, păcatul meu sau nenorocirea mea? Cum îmi apar păcatele mele, multe? Frecvente? Agravate? Sunt eu mai mult îndurerat de păcatele mele, decât de ale altora? Acesta este semnul mântuirii. Adevărata credinţă, care mântuieşte Îl iubeşte pe Dumnezeu şi urăşte ceea ce Dumnezeu urăşte, adică păcatul.

3. Adevărata smerenie

Adevărata credinţă manifestă smerenie adevărată. Acest fapt este, în mod evident, subliniat în predica de pe munte. Cei săraci cu duhul; cei care sunt flămânzi şi însetaţi după neprihănire, acei care, ca şi în Matei 18, sunt precum copiii, smeriţi şi dependenţi; acei care se leapădă de sine şi îşi iau crucea ca să-L urmeze pe Cristos. Domnul îi primeşte pe acei care vin cu un duh frânt şi plin de pocăinţă. Iacov spunea "El dă har celor smeriţi." Trebuie să venim aşa cum a făcut-o fiul risipitor. Adu-ţi aminte ce a spus acesta în Luca 15, versetul 21,cred, "Tată, nu sunt vrednic să mă numeşti fiul tău." Nu există mândrie în aceste cuvinte. Nu există aroganţa acumulării religioase sau împlinirii spirituale, ci doar smerenie autentică.

4. Dedicare în a-L glorifica pe Dumnezeu

Adevărata credinţă, cea care aduce mântuirea, este dovedită şi de dorinţa de a-L glorifica pe Dumnezeu. Orice am face, fie că mâncăm sau bem, suntem profund preocupaţi de Gloria lui Dumnezeu. Facem ceea ce facem, pentru că vrem să-L glorificăm. O, bineînţeles, de multe ori eşuăm în a face aceste lucruri, dar viaţa noastră este îndreptată pe această direcţie de a-L iubi pe Dumnezeu, a urî păcatul, către smerenie adevărată şi lepădare de sine şi, cunoscându-ne nevrednicia, să fim în totalitate devotaţi Gloriei lui Dumnezeu.

5. Stăruinţa în rugăciune

Rugăciunea smerită, supusă şi plină de credinţă este un semn al mântuirii. Strigăm "Ava, Tată" pentru că Duhul Lui, care este în noi, ne îndeamnă să o facem.

Jonathan Edwards a ţinut odată o predică intitulată "Ipocriţii sunt deficienţi în slujba rugăciunii secrete" Ipocriţii se pot ruga public, pentru că ceea ce urmăresc ei este să îi impresioneze pe cei din jur, dar sunt deficienţi când este vorba de rugăciunea secretă.

Un credincios adevărat are o viaţă de rugăciune personală, privată, în care caută comuniunea cu Dumnezeu.

6. Dragoste fără egoism

Un alt semn al credinţei mântuitoare este dragostea neegoistă. Ioan spunea "Dacă nu-ţi iubeşti aproapele, pe fratele tău, care este în nevoie, cum să credem că dragostea lui Dumnezeu locuieşte în tine?" Iar în 1Ioan 3, el spune "Dacă Îl iubeşti pe Dumnezeu, iubeşti pe cei pe care El îi iubeşte. Şi Îl iubim pe El şi pe cei din jur ca răspuns la dragostea pe care El ne-a arătat-o." Ioan 13 spune "Prin aceasta va şti lumea că suntem ucenicii Lui, prin dragostea ce o avem unii pentru alţii."

7. Separarea de lume

Pavel le-a spus corintenilor că noi nu am primit duhul acestei lumi, ci Duhul care este de la Dumnezeu. Ioan enunţă acelaşi lucru astfel: "Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, dragostea Tatălui nu este în el." Un credincios adevărat este separat de lume. O spun din nou, noi eşuăm în aceste domenii, dar acestea sunt direcţia vieţii noastre. Nu suntem perfecţi. Nu am ajuns încă acolo, dar Îl iubim pe Dumnezeu şi vrem să Îl iubim mai mult. Urâm păcatul şi vrem să îl urâm mai mult. Avem o smerenie autentică şi o vrem amplificată. Suntem dedicaţi Gloriei lui Dumnezeu. Avem o viaţă de rugăciune privată. Avem pentru cei din jur o dragoste care vine de la Dumnezeu şi vrem să fim separaţi de lumea aceasta, de felul în care este guvernată.

8. Creştere spirituală

Dacă eşti creştin adevărat, înseamnă ca eşti în creştere. Asta înseamnă că devii din ce în ce mai mult ca şi Cristos. Viaţa se dezvoltă. Dacă eşti viu, vei creşte nu există altă alternativă. Te vei îmbunătăţi! Vei spori! Vei creşte, pentru că Cel care a început această lucrare, o va duce la bun sfârşit (Filipeni 1:6). Procesul va continua; va fi în mişcare. Duhul te va purta de la un nivel al slavei la următorul. Priveşte-ţi, deci, viaţa. Vezi creştere spirituală? Sesizezi scăderea frecvenţei păcatului şi mărirea standardului de neprihănire şi umblare cu Dumnezeu?

9. Ascultare

Viaţă de ascultare. "Toate mlădiţele în Mine vor aduce roadă." spune Isus în Ioan 15. În Efeseni 2:10, Pavel spune "Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Cristos Isus pentru fapte bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele." Aceasta este ascultarea. Suntem mântuiţi pentru ascultarea credinţei. Priveşte la viaţa ta. Vezi toate aceste lucruri? Incluzând dragostea neegoistă, separarea de lume, creşterea spirituală şi ascultare? Dacă da, acestea sunt dovezi ale adevăratei credinţe mântuitoare.

luni, 17 mai 2010

Umerasul spiridus



Este un umeras reciclat pe care l-a realizat o doamna extrem de talentata.Daca aveti ceva stofa in casa un umeras de lemn sau de plastic umpic de imaginatie puteti sa-l realizati tare simplu mai ales pentru hainutele copiilor. Capul spiridusului puteti sa-l inlocuiti cu capul unei printese...Sau si mai bine puteti adapta si realiza un animal...Hehehe - arca lui Noe in dulapul vostru!

miercuri, 28 aprilie 2010

Zana papusilor - mobil




Aici ii spunem mobil. E un fel de fir decorat care poate fii agatat unde doriti. La perdeluta la lustra sau la dulapior.
Zana este o papusica de carpe micuta - nu are mai mult decat 15 cm.
Are broderie cu paiete pe corset margelute la gat medalion cu strass rochita din tul aripioare si...neaparat baghetuta magica...
Si m-am bucurat tare ca am si primit doua comenzi - de la Irina si de la Alina!

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Sonia - balerina in miniatura


E o comanda speciala pentru cineva drag drag. Si pentru ca vroia o papusica in miniatura sa o poata agata de perdeluta i-am facut o micuta balerina care se numeste Sonia. Are fustita din tule roz trandafirasi si coronita din margele. Bine-nu lipsesc poantele

duminică, 11 aprilie 2010

Inka - printesa zapezilor tarzii


Am terminat-o alaltaieri.In scurt timp voi scrie si povestea pe www.papusidepoveste.blogspot.com
O saptamana minunata sa aveti!

sâmbătă, 3 aprilie 2010

miercuri, 31 martie 2010

Principii de viata


1) Hotaraste-te ce îti doresti. Dar mai întâi consulta-L pe Dumnezeu. "Omul face multe planuri în inima lui, dar hotarârea Domnului, aceea se împlineste" (Proverbe 19:21).
2) Pune-ti gândurile pe hârtie. Faptul de a-ti scrie obiectivele pe hârtie îti da sentimentul permanentei, plus, îti da energie, "întelepciunea si chibzuinta.. vor fi viata sufletului tau". Obiectivele ezitante nu te vor duce acolo unde doresti sa mergi.
3) Stabileste-ti un termen limita. Fara un început si un sfârsit clar este usor sa ratacesti si sa nu ajungi nicaieri.
4) Fa-ti o lista cu lucrurile pe care trebuie sa le faci. Tine-o înaintea ochilor tai neîncetat; te ajuta sa-ti croiesti un drum.
5) Transforma-ti lista într-un plan. Vezi ce trebuie sa faci mai întâi si ce trebuie sa faci mai apoi. Un plan organizat este întotdeauna mai bun decât sa încerci sa faci totul în capul tau.
6) Actioneaza imediat. "Luati seama, deci, sa umblati cu bagare de seama, nu ca niste neîntelepti, ci ca niste întelepti. Rascumparati vremea" (Efeseni 5:15-16). Fa ceva! Un plan mediocru implementat, este mai bun decât unul bun care nu este implementat. 7) Fa ceva în fiecare zi care sa te duca înainte. Fa-ti un orar. De exemplu, citeste sistematic din Biblie, suna un anumit numar de clienti, angajeaza-te într-o activitate fizica pe o perioada data.
8) Stabileste-ti un obiectiv caruia doresti sa-ti dedici viata. Si stai cu privirea atintita asupra lui. " Invata-ne sa ne numaram bine zilele, ca sa capatam o inima înteleapta!" (Psalmul 90:12).

duminică, 28 martie 2010

Binecuvantat fie cel ce vine in numele Domnului!!!


La multi ani de sfintele florii!!!


Asculta mai multe audio Muzica

duminică, 21 martie 2010

Kim - printesa japoneza


Kim e fata cea mai mica a imparatului. Povestea ei o gasiti in scurt timp pe www.papusidepoveste.blogspot.com.
Vineri am terminat-o. Mai trebuie sa me perfectionez in realizarea kimonoului dar pentru o initianta in arta papusilor de carpe cred ca a iesit acceptabil.

marți, 16 martie 2010

Colectia Aristocats - Marie



Aproape toate fetitele pe care le cunosc isi doresc sa fie ca mami.Sa aibe pantofi ca ai lui mami, rochite ca ale lui mami, posete ca ale lui mami...
Anais e la fel.Asa ca Alina a realizat o colectie absolut delicioasa de posete identice pentru mamica si pentru fetita.
Dupa multe lupte....multe...din cauza de probleme postale in Brazilia au ajuns la mine posetele Aristocats. Sunt minunate. Sunt din doc roz iar pe interior sunt captusite cu bumbac roz cu bulinute albe. Poseta mea e mare...Maaaaare. Incap scutecele lui Anais, termosul cu apa, portfelul, Biblia,carticica de rugaciuni, cartile lui Anais, jucariile lui Anais, cheile, telefonul, reviste si ceva cumparaturi. Posetuta lui Anais e micuta si delicata. Amandoua sunt decorate cu un fel de breloc hand made cu pisica Marie din Aristocats facuta din fetru, un sir scurt de margele roz, un ciucuras, o floricica crosetata cu cristal swarowsk si o floricica din fetru.
Sunt absolut incantata!!
Daca vreti si voi luati legatura cu Alina de la www.viatainculorivesele.blogspot.com.Acum stiu ca lucreaza la o colectia fabuloasa de vara!

vineri, 12 martie 2010

Tania - micuta balerina


Stef a primit de la mine o micuta balerina.Pe care o vedeti in poza.In partea de jos a pozei la picioarele balerinei veti vedea un mic ...monstrulet. Un Don King in varianta ariana cu trasaturi asiatice. E prima mea papusa de carpe. Initial trebuia sa fie o lembrancinha de maternitate - un ingeras - pe care sa-l fii dat cadou celor ce ne vizitau dupa ce s-a nascut Anais. Ce bine ca am renuntat!!!
Dar ca idee - mi se pare ca am evoluat ceva.
Tania merge catre Statele Unita saptamana viitoare. Cu ajutorul Domnului.
Pana atunci multe imbratisari Alinei si un milion de pupici pentru Stef

Povestea Taniei o gasiti pe blogul
www.papusidepoveste.blogspot.com

sâmbătă, 6 martie 2010

De primavara




Acasa vine primavara...Aici ploua de doua zile si e o atmosfera bacoviana.Maine daca avem umpicu de soare fotografiez posetele primite de la Alina. O minunatie.Pana una alta am gasit prin bloguri trei bijuterii crosetate.
fetita crosetata cu roz e o fata de perina din cate am inteles
cele doua doamne sunt - cea din prim plat o protectoare pentru matura iar cea din planul secund e pentru pastrarea pungilor de plastic.
Ultima doamna este o minunata balerina crosetata
Din nefericire nu am grafice pentru nici unul...
Poate vreo fata mai idnemanatica se incumeta...

sâmbătă, 27 februarie 2010

Mickey si Minnie


Saptamana viitoare este ziua de nastere a nepotelei mele, Luiza.2 anisori...e banal ce spun, dar cum a trecut timpul...
Printre alte cadouri, i-am realizat din fetru doua marionete...sau papusi de mana.Aici le zicem fantoche - Mickey si Minnie

marți, 23 februarie 2010

Cum va place?


vineri, 19 februarie 2010

Castelul printeselor


Pana imi ajung acasa dvd-urile care ma invata sa crosetez si sa interpretez graficele de crosetat, mi-am zis sa nu fac umbra pamantului degeaba si sa mai cos una alta...Pentru ca in 5 martie nepotica mea, Luiza, implineste 5 ani, i-am facut un castel din fetru, brodat cu margelute, pe care mamica ei il poate agata in camera sau pe usa de la intrare.
Nu mi-a iesit tare bine numele brodat.Parca am dat cu sapa,nu am cusut, dar pentru prima tentativa a unui proiect de acest fel, sunt multumita

duminică, 14 februarie 2010

Fara inspiratie

De o vreme incoace, cam de doua saptamani, sunt lipsita de insipratie.Incerc sa le dau de capat florilor crosetate.Am facut pana acum doua fulare, Cascada de flori, un breloc din flori crosetate, un trandafir crosetat si o narcisa.Cand voi avea ceva timp si dispozitie o sa pun si cateva poze.Nu sunt extrem de incantata de rezultat, dar avand in vedere ca sunt la nivelul incepator, am cateva circumstante...
De papusile japoneze inca nu m-am apucat...

joi, 11 februarie 2010

Uruguayanul, antena si televizorul

De doi ani noi nu avem televizor.Asa am decis inca inainte de a se naste Anais, ca un timp vom sta fara. Aparatul in sine il avem dar nu este conectat nici la antena satelit, nici la cablu, nici la antena de camera...La nimic.Ceea ce aveam nevoie sa stim si eu si Vil gaseam pe internet.Ma uitam zilnic la Mircea Badea, Vil citea ziarele pe net si cam atat...
Alaltaieri am decis sa reinstalam antena satelit. I-am chemat pe cei de la Embratel care s-au prezentat la poarta casei la 9 dimineata. Un tip, la vreo 35 de ani, brunetel, simpatic tare si care te privea intotdeauna in ochi cand iti vorbea. In timp ce ne instala antena, aveam s apovestim despre una alta. Am aflat ca e uruguayan, ca il cheama Luciano Lopez si ca un timp a jucat in selectionata nationala de fotbal...Datorita unor circumstante a ajuns in Brazilia sa monteze antene satelit.Imi povestea ca Uruguayul e considerat un gen de Elvetie a Americii de Sud si ca Montevideo este cel mai european oras al Americii...Asta in timp ce argentinienii, in orgoliul lor, considera Buenos-Aires-ul cel mai european oras iar Montevideo doar un cartier al capitalei argentiniene...Umor de sud american.Barbatul imi povesteste ca e indragostit de Europa de Est, isi doreste sa viziteze Praga si ca a cunoscut tare bine nationala Romaniei din 94.Ca stie ca Hagi, Dumitrescu si Petrescu sunt fotbalisti de geniu si ca unul dintre cele mai bune varfuri din lume a fost Raducioiu...
In fine, instaleaza antena si lasa programele sa se incarce.Urma sa astept maxim doua ore pana televizorul meu receptiona semnalul satelitului...
In tot acest timp, desenam cu Anais, citeam noua carte pe care am cumparat-o - A rainbow in my plate - Annabel Karmel - si asteptam, dupa doi ani, sa vad un program la tv.
La un moment dat a inceput zgomotul...Asa l-am perceput.Zgomot.Televizorul avea viata din nou.M-am uitat 5 minute pe Discovery Kids, erau ceva desne animate cu 3 fetite care tipau.Dupa cateva secunde aveam sa aflu ca sunt printesele marii... si apoi l-am oprit.Ma deranja extrem de tare si pe Anais mai mult decat pe mine.Si de doua zile, de cand am instalat antena adica, nu l-am mai pornit.Si saptamana viitoare parca vad ca vom suna compania sa le spunem ca renuntam la contract.
Voi aveti tv in casa?La ce programe va uitati?Dar copiilor vostri, ce le place?

miercuri, 27 ianuarie 2010

Poveste cu papusi




Am gasit pe un blog care mi-a mers direct la suflet - http://dianadumitru.wordpress.com - acest post pe care l-am preluat in intregime.Parca e desprins din Tentatia inocentei a lui Pascal Bruckner. Pe mine m-a induiosat pana la lacrimi. Unde mai pui ca tocmai i-am cumparat lui Anais intreaga colectie de papusi Barbie Disney Princess.
Oricum, sper sa va placa povestirea.Pe mine m-a atins

Lumina artificiala, produsa de neoanele de pe tavan. Rafturi inalte si lungi, culoare la fel… Lumea se plimba ca in tara tuturor minunilor impingand carucioare mai goale sau mai pline. Fac provizii, isi alimenteaza poftele si nevoile…fizice… Isi asigura supravietuirea in marele oras. Hrana, haine, obiecte diverse – multe in plus, multe luate din lacomie, multe care vor fi suport pentru praf sau se vor strica in frigidere…in dulapuri…
Societate de consum. Consum de hrana. Nu consum de valori. Mereu avida. De un mai mult de care nu are nevoie neaparat. Sloganul ei? „ Las’ sa fie acolo…” Si uite asa, rafturile se umplu, si se golesc intr-un ciclu repetativ si nesfarsit. Pentru ca ce se vinde, se cumpara. Tot. Intotdeauna. De asta exista si supravietuiesc hipermarketuri ca acesta in care ne aflam acum…
Si printre rafturi cu dulciuri pe care copiii le golesc primii mereu, printre culoare pline de felurite conserve si borcane, mai departe de raionul cu lactate si inghetata (unde e frig mereu), putin mai incolo de fructe si legume, undeva pe langa rafturile cu rechizite…este raionul cu jucarii.
Jucarii complicate, care imita prea bine realitatea. Papusi Barbie cu trup lung si perfect, cu par matasos, cu zambet prietenos si ochi albastri. Pentru fetite. Fiecare dintre ele vine cu o garderoba anume, incat nici nu le mai trebuie hainute decupate si cusute stangaci de fetite cu imaginatie bogata. Fiecare are in cutie o casa sau o masina sau mobilier sau catel sau copil. Care micuta sa mai rascoleasca tot cosul cu jucarii si toata camera ca sa ii construiasca papusii o casuta din cartile din biblioteca, mobila din obiecte alese strategic ca sa fie masa sau scaun sau pat, desi ele sunt lucruri de decor sau vase din bucatarie? Care sa ii mai fure mamei tava de placinta din bucatarie ca sa faca din ea piscina pentru papusa, cand Barbie se poate cumpara cu jacuzzi? Care copilita sa puna papusile in cutia de pantofi si sa le impinga pe covor, cand papusa are acuma o decapotabila in miniatura? Care fetita cu codite sa mai faca rochite din batiste pe care sa le prinda la mijloc cu un elastec de par?
Nici nu le mai trebuie imaginatie. Decorul se poate cumpara. Scenariul vine in pachet.
Papusi sofisticate, scumpe pe masura…
Ursuleti din plus moi si rotofei. Calculatoare de jucarie. Trompete care canta singure. Masinute in miniatura, exact ca cele de pe strada. Batmani, Spidermani, Supermani, si tot felul de monstruleti care nu sunt deloc mai atragatori si mai simpatici decat papusile din stiuleti de porumb pe care le culegeam copil fiind. Si cele din carpe innodate si desenate cu pixul. Si cele din plastilina. Sau papusile din cartofi care aveau maini si picioare din crengute si mancau cu pofta din mancarica pe care le-o faceam din noroi si frunze de corcodus.
Ah, si ce frumoase si vesele erau papusile cusute caraghios din etamina si umplute cu alte carpe! Si aveau nasturel drept nasuc…si ochisori din bolduri colorate…si gurita cusuta cu rosu…Si par din ata de ghem de lana…Si nu costau bani, doar suflet si imaginatie si multa dragoste pentru joc.
Insa pe acest culoar din magazin, papusile zambind frumos de pe raft se tot duc acasa la copii rasfatati si ajung curand parasite in lada cu jucarii. Poate ca daca copiii ar fi mai atasati cu sufletul de ele, nu le-ar mai uita. Nu le-ar mai arunca. Dar cum sa te legi sufleteste de un lucru obtinut atat de usor, care nu te mai provoaca la joc dupa ce ti-a trecut incantarea?
Si totusi, papusile vin si se duc de pe rafturi…zi de zi.
Copiii care le cumpara sunt diferiti. Unii, prea micuti ca sa poata cere sau alege, le primesc de la parinti intamplator. Altii se aseaza in fata lor si le privesc lung si e de ajuns ca jucaria dorita sa ajunga in cosul de cumparaturi. Unii le iau pur si simplu de pe raft si le arunca in cos fara sa isi mai intrebe parintii. Altii se arunca in fund si urla cat pot ei de tare si plang pana se invinetesc si apoi, parintii, bunicii, doica… cedeaza si il multumesc pe tancul care mai avea putin si se sufoca de plans.
Mai sunt si copii cuminti care cu ochii curati si mari o roaga pe mami frumos-frumos sa le cumpere papusica sau masinuta aceea si promit ca or sa fie cuminti. Acestia nu le obtin de fiecare data, dar stiu sa mearga mai departe tacuti, chiar daca ofteaza uitandu-se in urma.
Papusile ii stiu pe toti. Pe unii ii vad zilnic. Pe altii de sarbatori sau rar. Cel mai tare se bucura cand vine un copil cuminte sa le cumpere. Pentru ca cei prea mici sau cei obraznici si prost-crescuti sunt periculosi. Din cauza acestora, papusile stiu prea bine ca vor sfarsi mutilate, rupte, abandonate, aruncate la gunoi… Din pacate, aceasta categorie de copii obtine intotdeauna ceea ce isi doreste. Ci nu pentru ca merita, de multe ori, ci pentru a fi redusi la tacere. Ce urat… Sa ti se dea ceea ce doresti, nu pentru ca il meriti, ci pentru ca mama ta isi doreste sa taci odata si sa incetezi cu circul. Urat…Rusinos…
- Uof! Inca unul din asta?!?zise Spiderman.
- Sper ca nu ma ia pe mine!se vaita Rambo.
- O, nu! Parca la mine se uita! Zise Soldatelul din Irak.
- Sper ca la tine! Spuse si Batman.
„ Mami, mami, vreau un Robocop!”
- He he! Am scapat! Se bucura Superman, papusa.
- Vaiii, nuuuu! Fura ultimele cuvinte ale lui Robocop.
Cat de curajos ar fi fost el, tot nu ar fi facut fata unui baietel de 6 ani care ii va smulge mainile intr-o zi.
Si celelalte papusi pentru baieti se bucurara ca fusesera norocoase de data asta.
Pe raftul de deasupra erau papusile pentru fetite.
Ele intalneau mai rar fetite care sa le lase fara maini sau fara picioare. Cel mai adesea fetitele le tundeau, le schimbau pieptanatura, le machiau cu carioci…sau le aruncau pur si simplu intr-un colt cand se plictiseau de ele si vroiau alta noua.
Se zvonea printre ele ca cea mai batrana dintre papusile care supravietuisera avea 2 ani si era a unei fetite de 7 ani care o iubea mult.
Si Barbie, si Little Mermaid, si Cinderella, si Jasmine si Cindy vroiau sa ajunga intr-o zi ca papusa cea veche, Oana. Papusa asta era una clasica, disproportionata, cu gene din plastic, nu desenate, si era facuta in Romania. Ce o fi avut ea special de nu sfarsise ca toate celelalte, care fusesera papusi straine, de rasa nobila? Poate pentru ca ea era mai robusta…
- Mamica mea?
- Da, puiut.
- Mamica mea, ma lasi sa ma duc pana acolo sa ma uit la papusele?
- Da, sigur, puiut. Numai sa nu te pierzi. Sa vii dupa mine. Sunt la raionul de papetarie, da?
- Bine, mami. Promit ca vin.
Si un baietel frumusel cu ochii mari si galesi si cu gurita ca o bomboana de fragute se apropie fuga-fuga de raftul papusilor. Se aseza in fata lor si le privi fix, pe rand, ducandu-si degetelul la gurita, ca si cum s-ar gandi…
Papusile incepura sa forfoteasca:
- Iar a venit asta mic.
- Da, ce-o vrea de fapt?
- Ce e cu el? Zise o papusa noua.
- Pai, el vine cam de doua ori pe saptamana si se uita fix la noi. Niciodata nu ne cumpara, dar nici nu ii cere mamei lui. E ciudat…
- Atunci, ce vrea?
- Eu cred ca parintii lui nu au bani sa ii cumpere si saracutul isi doreste mult.
- Mi-e si mila de el…
Langa baietel veni un domn.
- Ce faci, micutule? Vrei o papusa si nu ajungi la ea? Pe care o vrei? Ca te ajut eu…
Baietelul isi intoarse privirea zambind catre domnul amabil
- Nu vreau o papusa, dar multumesc.
- Dar atunci? Ti-o alegi pe cea despre care o sa-i scrii Mosului?
- He he, nici asta. Mosul o sa-mi aduca deja ce mi-am dorit…
- Pai ce ti-ai dorit de stii asa de sigur ca o sa primesti?
- O surioara, zambi plin de bucurie copilasul.
- Da? Foarte frumos. Si eu am o fetita. Pai si atunci? Ce faci aici privind papusile? Imi spui?
- Da…Eu ma uit cum sunt facute aceste papusi. Parul, ochii lor, gura…corpul…
- Vrei sa le desenezi?
- Nuuuu….
- Dar?…
- Ii fac surioarei mele o papusica, care sa fie mai frumoasa decat toate acestea la un loc.
- Vai, ce frumos din partea ta! Si spune-mi…din ce o faci tu?
- Dintr-un cearsaf pe care mi l-a dat mamica mea…Si il cos…Si ii pun ochi…Si ii desenez gura…Si ii pun par din ata…si hainute!
- Stii tu sa faci toate astea?
- Da! Zise sigur pe el micutul.
- Cine te-a invatat?
- Mamica mea m-a invatat sa cos si sa decupez…Mai departe, ma descurc…singur…
- Da? Esti un baiat descurcaret atunci. Cati ani ai?
- 5 ani si 2 luni.
- Sa cresti mare! Mamica ta e norocoasa ca te are!
- Si eu sunt norocos ca o am pe ea. Si pe tati meu!
- Mihaita! Hai, mami, sa mergem! Aparu in capatul culoarului o tanara cu ochii la fel ca baietelul si cu o burtica rotunjoara.
- Acum, mamico! Viiin! La revedere! Ii spuse el domnului.
- La revedere…Mihaita!
Ramanand singur la raion, barbatul privi papusile si stramband din nas se intoarse si pleca fara sa aleaga una.
Papusile, ascultand discutia ramasesera mute de uimire.
- Ce-as fi vrut sa fiu si eu zamislita cu atata dragoste si apoi daruita din inima…zise Barbie pe schiuri.
- Si eu…si sa fiu unica, facuta altfel de mainile creatoare…Nu in serii de mii de papusi identice mie…Cred ca as fi prins viata ca Pinocchio…zise Ariel.
- Ce frumos trebuie sa fie…isi imagina Cindy.
- Ia uite, le intrerupse Cinderella. Vine o fetita.
- Nu, nu, nuuuuuuuuuu…NUUUUUUUU! O vreau pe Barbie din castel!! ACUUUUUUUUUUMMM! Ia-mi-o! Ia-mi-o!
- Cristina, ridica-te de pe jos! Mai, copile, te murdaresti! Termina ca nu iti iau nicio papusa! Ai o groaza acasa! Nici nu mai stii de ele!
- Nuuuuuuuuu! Vreau Barbie din castel! Acuummm! Tipa de se cutremura intreg magazinul si apoi incepu sa planga sughitand si inrosindu-se.
Mama ei, disperata, incerca sa o calmeze amenintand-o ca nu ii va mai lua dulciuri o saptamana. Dar nu avu nici cel mai mic efect. Asa ca se apropie de raftul cu papusi si o lua pe Barbie din castel si o puse in cos. Ca printr-o minune, fetita se ridica si rase ca si cum nici nu ar fi plans pana atunci. Doar i se facuse moftul…
Si va creste crezand ca daca te pui in fund si bati din picioare, totul se obtine simplu, ca asa vrea ea.
Pe cand baietelul frumos, Mihaita, stie deja de pe acum ca daca vrei sa obtii ceva pretios, trebuie sa pui suflet si sa muncesti pentru acel ceva. Si ca sa te bucuri de el si mai tare, cheia e sa il imparti cu cineva drag sau chiar sa il daruiesti.
Daca toti copiii ar creste asa frumos, oare lumea asta nu ar fi mai plina de oameni buni, cu suflet?

joi, 14 ianuarie 2010

Cadou simplu


In 21 ianuarie este ziua unei prietene de aici.Maria Ines face 67 de ani. Anul trecut si-a facut lifting si si-a implantat silicoane, isi cumpara haine din Buenos Aires - sunt mai accesibile ca pret, are perdelute in casa lucrate manual toate, picteaza minunat si ia, saptamanal, ore de tango...Eh...
Ma gandeam sa-i fac un cadou, hand made, pe care sa il termin repede si care sa nu-mi solicite prea mult proaspetele mele talente in ale crosetatului si tricotatului. Si pentru ca aici in ianuarie se termina vara iar iarna temperaturile ajung si pana la 2-3 grade, m-am gandit la acest guler-fular

miercuri, 13 ianuarie 2010

Tristete...



Am avut o discutie azi dimineata cu o prietena, din Timisoara...Si printre altele am enuntat ca vreau sa invat sa crosetez.Mi-a raspuns ca am un comportament tipic de femeie care nu-si gaseste locul.Si...get a real job!!Ca am prea multa valoare sa stau acasa sa crosetez.Am ramas perplex timp de cateva secunde pentru ca nu ma asteptam la agresivitate.Poate ca n-a fost agresivitate dar asa am perceput-o.In plus ma simt tare bine in pielea mea...
Si pana la urma, cei care stau acasa si croseteaza nu au valoare?Valoarea sta in numarul orelor lucrate la birou, in numele functiei detinute si in banutii care intra in cont? Sau valoarea sta in caracterul si frumusetea interioara a unui om, indiferent de locul de munca? In Biblie spune ca Domnul nu se uita la ce se uita omul...
Acum, stau si ma intreb, artizanatul este doar un hobby, nu poate fii considerat a real job???Real job e doar acela in care mergi la servici , la birou adica, un timp determinat din zi, in fiecare 10 ale lunii iei avansul si in 23 salariul?

marți, 12 ianuarie 2010

Obiective...


Ce imi doresc pentru 2010...Imi doresc sa fim sanatosi si toti cei dragi sa-mi fie sanatosi, imi doresc sa ma rog mai mult lui Dumnezeu, sa ascult mai mult, sa vorbesc mai putin si sa invat sa-mi stapanesc limba...imi mai doresc un copil...imi doresc sa scapam de ceva datorii...
Artizanal vorbind, pana la sfarsitul anului vreau sa invat sa fac crosetaj rusesc si sa fac papusi cu tehnica japoneza.Adica acest gen de papusi...
Pana una alta, ma apuc sa-i fac lui vil o arafatka pentru iarna.Un fel de batic lung care se poate purta si pe cap si in jurul gatului, cam cum purta Iaser Arafat daca va mai amintiti...

sâmbătă, 9 ianuarie 2010

Crosetaje rusesti




Aseara, in timp ce Vil framanta paine si Anais dormea linistita in patutul ei, vorbeam cu Alina pe mess.Alina de la www.viatainculorivesele.blogspot.com.Si, nu stiu de ce, Alina mi-a aratat niste reviste pe care le vinde o tipa din Ukraina...Mi-a stricat seara, m-as fii apucat pe loc sa invat sa crosetez...Pentru mine par decupate dintr-o prezentare Oscar de la Renta, cel putin...Niste bijuterii.

duminică, 3 ianuarie 2010

In tendinte




Eu nu stiu sa crosetez si nici sa tricotez.Dar imi plac tare mult toate lucrusoarele facute de mana...Cum zice sotul meu, tot ce e realizat manual e un produs exclusivist.
Ieri si alaltaieri, cat timp dormea Anais, m-am uitat pe www.style.com sa vad tendintele rtw pentru 2010. Spre marea mea placere am regasit reinterpretarea rochitelor de zana, cu muuuulte volanase si trandafiri din matase la Valentino, multe piese crosetate - sacouri, fuste, bluze, detalii la pantofi, posete - la Oscar de la Renta, Chanel si Doce&Gabbana...Asa ca mi-am comandat la www.feiticeiradasagulhas.blogspot.com/ trei piese, cate una in fiecare luna, pana vine toamna si la noi...Si cand vine toamna aici parca vad ca ne pregatim de mers in Romania, la caldura...Voi incepe cu pelerina aceea mov, dar parca mi-as face una culoarea untului...Inca nu m-am decis asupra culorii, poate ma ajutati voi cu ceva sugestii.

sâmbătă, 2 ianuarie 2010

Un nou inceput


S-a innoit anul...Sa va dea Domnul un an bun, sa fiti sanatosi si voi si cei dragi voua, sa aveti liniste in suflet si multa credinta.
Cel care a spus: "Amanarea este hotul timpului" a avut dreptate. Continuam sa amanam lucrurile, promitandu-ne noua insine ca le vom face mai bine. Fi cinstit, cate hotarari de anul trecut ai respectat? Anul acesta fa altfel. Fa ca telurile tale sa fie INTELEPTE. Cu alte cuvinte, fa ca ele sa fie:
Specifice: Trezeste-te mai devreme pentru a citi Scriprura si roaga-te inainte de a merge la serviciu. Fa-ti timp pentru familie. Fa exercitii, mananca sanatos. Ingrijeste-te de trupul tau; el este Templul lui Dumnezeu (1 Corinteni 6:19-20). Moderate: abordarea mai multor proiecte in acelasi timp iti dilueaza atentia si este mai greu sa te tii de ele. Cand incepi prea multe, termini prea putine. Incepe cu lucrurile marunte si cladeste pe masura ce ai cate un succes. Realizabile: nu incerca sa inghiti un elefant dintr-o muscatura. Inainteaza prin pasi marunti. Pavel a spus: "fac un singur lucru" (Filipeni 3:13). Discuta in termenii lucrurilor pe care le vei face, nu al lucrurilor pe care nu le vei face. De pilda, in loc sa spui: "Nu vreau sa fiu prea cricic", spune "astazi voi cauta ceva bun in fiecare persoana pe care o intalnesc" (Filipeni 4:8). Masurabile: nu poti gestiona ceea ce nu poti masura. Daca poti sa-ti inregistrezi programul (sau lipsa lui!) vei deveni responsabil, vei vedea cat de departe ai ajuns si la ce mai ai de lucrat. Posibile intr-un anumit timp: revizuieste-ti scopurile saptamanal (sau zilnic daca iti este greu). Astfel vei depista problemele din vreme si le vei putea schimba directia daca este nevoie. Biblia spune: "Pune-ti pe inima aceste lucruri, indeletniceste-te in totul cu ele, pentru ca inaintarea ta sa fie vazuta de toti" (1 Timotei 4:15). Ia-ti inima-n dinti, da-te jos de pe canapea si pune in aplicare.